Anina

-oras in judetul Caras-Severin, situat la poalele Muntilor Aninei, la 645-780 m altitudine, la 34 km sud de Resita;

-populatie: 10491 locuitori (1 iulie 2001): 5175 de sex masculin si 5361 feminin;

-suprafata: 9,7 km²; densitatea 1107 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata;

Edificii culturale:

-Muzeul „Farmacia Staierdorf“;

-Muzeul de istorie.

Istoric:

-pe teritoriul orasului au fost descoperite vestigii (ceramica) din Epoca bronzului. Localitatea a fost intemeiata la 24 iunie 1773 prin stabilirea aici a unor familii de muncitori forestieri, adusi din Styria (Austria), specializati in fabricarea manganului necesar metalurgiei de la Oravita si care au numit asezarea Steierdorf;

-in 1790, un localnic a gasit din intamplare o bucata de carbune intr-o padure de anini (de la care se presupune ca a derivat ulterior numele Anina), fapt ce a determinat ca langa localitatea Steierdorf, intemeiata de colonistii austrieci, sa ia nastere si sa se dezvolte rapid asezarea carbonifera Anina;

-in scurt timp, Anina devine cea mai importanta localitate carbonifera denumita de localnici Steierdorf-Anina - nume pastrat pana in 1952, cand asezarea este declarata oras, cu numele de Anina.

Monumente:

-biserica romano-catolica (1828);

-biserica din localitatea componenta Steierdorf, datand din 1773;

-gara feroviara (1846); cazinoul (inceputul secolul XIX);

-centru turistic si punct de plecare spre statiunea climaterica Marila (600 m altitudine), pestera Anina, pestera si lacul Buhui s.a

-oras in judetul Caras-Severin, situat pe raul Cerna, intre Muntii Mehedinti la est si Muntii Cernei la vest, la 160 m altitudine, la 41 km nord-vest de municipiul Drobeta-Turnu Severin si 106 km sud-est de Resita;

-populatie: 5987 locuitori (1 iulie 2001): 2868 de sex masculin si 3119 de sex feminin;

-suprafata: 2,9 km²; densitatea: 2119 locuitori /km²;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata;

Edificii culturale:

-Muzeul de istorie (documente referitoare la istoricul statiunii, inscriptii, basoreliefuri, arme, monede, ceramica, podoabe). Numeroase inscriptii, statui, ornamentatii din epoca romana (cand aici exista un oras roman), scoase la iveala cu ocazia unor sapaturi arheologice, se pastreaza in Muzeul de la Viena;

Turism:

-renumita statiune balneoclimaterica, de interes general, cu functionare permanenta, cunoscuta din vremea stapanirii romane in Dacia sub numele de Ad aquas Herculis sacras (atestata documentar ca statiune in anul 153 i.Hr.), fiind cea mai veche statiune balneoclimaterica din Romania. Clima blanda, de adapost, cu influente mediteraneene ce determina temperaturile medii din timpul iernii sa fie pozitive (+1^oC). Aerul are o puternica ionizare (2000 de ioni negativi/cm³) cu efecte sedative asupra organismului. Intalnim aici un izvor cu ape minerale sulfuroase, sodice, calcice, magneziene, oligominerale, slab radioactive, cu mineralizari (3166-7426 mg/litru) si temperaturi (38-60^oC) variate; folosite atat in cura interna, cat si externa, avand o actiune fiziologica complexa si o valoare terapeutica fara egal. Statiunea (cu functionare neintrerupta din 1734), numita pana in 1817 Baile Hebadiei, s-a dezvoltat in mod deosebit in a doua jumatate a secolului XX, fiind indicata pentru tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice (stari dupa operatii pe articulatii, dupa fracturi, entorse, luxatii etc.), a celor neurologice periferice (pareze, parestezii) si a unor boli asociate (afectiuni respiratorii, otorinolaringologice, ginecologice, dermatologice, obezitate etc.);

-la Baile Herculane are loc anual (din 1993) Congresul spiritualitatii la care participa romani din toate colturile lumii. Baile Herculane a devenit oras in 1951, in prezent avand in subordine administrativa localitatea componenta Pecinisca;

Monumente:

-Gara feroviara, in stil baroc (1886); biserica catolica (1838); biserica ortodoxa (secolul XIX);

-statuia lui Hercule, turnata in bronz (1847); cladirea Cazinoului (1862), azi muzeu;

-alte monumente sunt la: Sequoia Gigantea - arbore de 30 m inaltime, originar din America de Nord; ruinele statiunii termale romane (apeducte, bai, fabule motive); Pestera Hotilor, cu urme de cultura materiala din Paleolitic, Neolitic, epocile bronzului si a fierului, daco-romana si feudala; podul de piatra peste Cerna (1864).

-oras in judetul Caras-Severin, situat in culoarul depresionar Bistra, in aval de confluenta raului Bistra Marului cu Bistra, la 250-268 m altitudine, la 64 km nord-est de municipiul Resita;

-populatie: 12885 locuitori (l iulie 2001): 6170 de sex masculin si 6715 feminin;

-suprafata: 5,3 km²; densitatea: 2495 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata ;

 Istoric:

-localitatea apare mentionata documentar, prima oara, in secolul XIV, cu numele Bisthere, iar apoi intr-un act emis la 21 decembrie 1458 ;

-in perioada 1699-1700, cand Banatul se afla sub stapanire austriaca, asezarea este consemnata in conscriptia localitatilor din Banat cu denumirea de Ohuba-Bistra. In 1768, aici a luat fiinta un regiment de graniceri, iar in 1795, in arealul localitatea Ohuba-Bistru, la poalele Dealului Ferdinandsberg, apar primele ateliere de prelucrare a fierului, in care lucrau colonistii de la Resita si Bocsa, intocmindu-se o colonie care va sta la baza dezvoltarii ulterioare a localitatii Ferdinandsbcrg (atestata documentar in 1806), numita apoi Ferdinand (intre 1924 si 1945);

-dupa cel de-al doilea razboi mondial, localitatea Ohaba-Bistra se uneste cu asezarea Ferdinand, sub denumirea de Fenlinund-Bistra, iar la 8 iunie 1948 acestor doua localitati contopite li se va atribui numele de Otelu Rosu;

-in 1960, localitatii Otelu Rosu este declarata oras, iar la 15 mai 1992 revine la numele Bistra;

-in prezent, orasul are in subordine administrativa localitatea componenta Ciresa si satul Mal ;

Monumente:

-bisericile cu hramurile „Sfantul Gheorghe“ (1831), in oras, si „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril“ (1830, pictata in 1867 si restaurata in 1938), in localitatea componenta Ciresa.

-oras in judetul Caras-Severin, situat intr-o mica depresiune din nordul Muntilor Dognecea, la 170 m altitudine, pe raul Barzava, strajuit de Culmea Mare, la sud (617 m altitudine) si de Dealul Arenis (549 m altitudine), la nord, la 24 km nord-vest de municipiul Resita;

-populatie: 18847 locuitori (l iulie 2001): 9248 de sex masculin si 9599 feminin ;

-suprafata: 9,1 km²; densitatea: 2095 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata si nod rutier;

Istoric:

-sapaturile arheologice, intreprinse la sfarsitul secolului XIX, in arealul Dealului Coltan, au scos la iveala urme de cultura materiala din perioada de tranzitie de la Neolitic la Epoca bronzului (2500-1800 i.Hr.), apartinand Culturii Cotofeni;

-in perimetrul Dealului (Culmea) Mare a fost identificat un cimitir de incineratie hullstattian, iar pe teritoriul fostei comune Bocsa Romana a fost descoperit un tezaur datand din perioada stapanirii romane in Dacia (106-271/275), format din 119 monede romane imperiale. Identificarea unor caramizi stampilate in aceasta zona atesta prezenta unitatilor armatei romane apartinand Legiunii a IV-a Flavia Felix;

-perimetrul actualului oras a rezultat din unirea, in 1960, a doua localitati rurale - Bocsa Montana (sau Bocsa Vasiovej, mentionata documentar, prima oara, in 1437 si apoi in 1534, cu numele Castrum Bokcha) si Bocsa Romana, atestata documentar din 1828, cu numele Vallach Bogschan -localitati contopite sub denumirea de Bocsa care, in acelasi an (1960), a rost declarat oras;

-in 1719, pe teritoriul fostei comune Bocsa Montana (sau Bocsa Vasiovei) a fost construit primul furnal, iar in 1722, al doilea furnal si o turnatorie, dupa aceasta data fiind adusi colonisti germani pentru dezvoltarea mineritului si a metalurgiei fierului.

Monumente:

-Cetatea Cuiesti (secolul XIV), cucerita de catre turci in 1551, renovata in 1595 de localnici si apoi distrusa de turci in 1658 (azi in ruina);

-bisericile cu hramurile „Sfantul Nicolae“ (1795, pictata in 1810 si restaurata in 1938), „Buna Vestire“ (1755), „Sfintii Apostoli Petru si Pavel“ (1808), „Pogorarea Duhului Sfant“ (1815, cu picturi din 1845);

-biserica romano-catolica (secolul XVIII, reconstruita in 1840);

-manastirea „Vasiova“ (de maici) cu biserica avand hramul „Sfantul Ilie“, construita in trei luni (15 mai-august 1905) prin stradania calugarului Macarie Gusca sisfintita abia in 1907. In 1933-1938, in cadrul ansamblului monahal, a fost construita o cladire cu etaj destinata atelierelor de tesut covoare. Prin Decretul 410 din 1959, atelierele de tesut au trecut in proprietatea statului, iar manastirea desfiintata (reinfiintata la l iulie 1990). Poseda o importanta si valoroasa colectie de carti bisericesti vechi (Adunarea cazaniilor, 1793, Viena: Dogmele credintei, 1816, Neamt; Pidalionul, 1844, Neamt; Explicarea Psalmilor, 1853, Bucuresti s.a.);

-cladirea Primariei (secolul XIX).

-municipiu in judetul Caras-Severin, situat in extremitatea nordica a culoarului depresionar Timis-Cerna, in zona de confluenta raului Sebes cu Timis, la 220 m altitudine, la 44 km nord-est de Resita;

-populatie: 30415 locuitori (l iulie 2001): 14520 de sex masculin si 15895 feminin;

-suprafata: 10,8 km²; densitatea: 2892 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: aeroport, nod feroviar si rutier;

Edificii culturale:

-Institutul teologic (din 1865);

-Muzeul judetean de etnografie si a Regimentului de granita, cu colectii de arheologie (topoare din piatra, ceramica neolitica, arme) si istorie, de etnografie si arta populara (unelte agricole, piese de port popular, tesaturi, obiecte de tesut etc.) si de arta veche romaneasca;

-expozitie arheologica (arheologie romana) in localitatea componenta Jupa;

-Muzeul cu colectii de arta religioasa;

-Festivalul anual de muzica populara „Luta Iovita“ (din 1991).

Istoric:

-localitatea este mentionata documentar, prima oara, in 1289 cu numele Sebes, ca resedinta a banului Severinului si in legatura cu existenta unei cetati, in secolul XV, din unirea asezarii Sebes cu satul apropiat Caran, a rezultat localitatea Caransebes, care a fost recunoscuta ca oras in 1564;

-pana in 1783, Caransebes a fost resedinta episcopiei ortodoxe romane, iar in 1865 a devenit resedinta de episcopie greco-ortodoxa;

-in 1738, orasul a fost devastat de turci, intre 1803 si 1872 a fost resedinta unei garnizoane graniceresti, in anii 1950-1952, Caransebes a fost resedinta regiunii Severin, iar in perioada 1952- 1968 resedinta raionului omonim, in localitatea componenta Jupa;

-in punctul „Peste Ziduri“ au fost descoperite urmele unui castru roman (320 x 170 m). construit in 3 faze, intre anul 101 d.Hr. si secolul IV d.Hr., si ale unei asezari civile romane (orasul Tibiscum), mentionata de Ptolomeu cu numele Tibiskon, in cadrul careia s-au indentificat ruine de locuinte, fundatiile unui templu, mai multe monumente epigrafice, de cult si funerare;

-se pare ca in timpul imparatului roman Septimius Severus, orasul (canabae) Tibiscum a fost ridicat la rangul de municipiu. Declarat municipiu la 18 ianuarie 1995, are in subordine administrativa localitatea componenta Jupa.

Monumente:

-ruinele cetatii feudale (secolele XIII-XIV) si ale unei biserici din secolul XIII;

-ruinele castrului si ale orasului roman Tibiscum;

-biserica „Sfantul Gheorghe“, de mari dimensiuni (31 m lungime, 9 m latime, 35 m inaltimea turlei), construita in 1444, distrusa in 1738 cu ocazia jefuirii orasului Caransebes de catre turci, a fost refacuta in 1739 si 1759. Pastreaza frumoase picturi murale interioare, executate in anii 1862-1863 (restaurate in 1926,1955 si 1985) si un iconostas din lemn sculptat, aurit, datand din 1862;

-biserica „Sfantul Ioan Botezatorul“, construita in 1780-1781, pe locul unei biserici din lemn si sfintita la 11 mai 1781, are decoratii baroce si picturi murale interioare executate in 1785-1787;

-biserica franciscana (1725); sinagoga (1893); cladirea Primariei (1903), cu elemente baroce; fosta cazarma a granicerilor (1799). azi muzeu; monumentul si casa generalului Ion Dragalina.

-oras in judetul Caras-Severin, situat in zona defileului Dunarii, in depresiunea omonima, la poalele de sud-est ale Muntilor Locva, la 250-300 m altitudine, pe stanga vaii Dunarii, la granita cu Iugoslavia;

-populatie: 14801 locuitori (l iulie 2001): 7361 de sex masculin si 7440 feminin;

-suprafata: 10,5 km²; densitatea: l451 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: port fluvial;

-in arealul orasului Moldova Noua se afla rezervatia naturala (forestiera si botanica) „Valea Mare“ (400 ha), alcatuita din frasin, stejar, fag, carpen, care adaposteste o specie mediteraneana (Daphne laureola), prezenta numai in Defileul Dunarii, alaturi de care mai vegeteaza mojdreanul, liliacul, teiul alb, carpinita, ghimpele, laleaua s.a.

Edificii culturale:

-Muzeul cu sectii de istorie, arheologie, etnografie, arta populara si stiintele naturii;

 Istoric:

-in perimetrul localitatea componente Moldova Veche, mentionata documentar, prima oara, in 1588, au fost descoperite (1970) urmele unei asezari din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, in care s-au gasit vase ceramice piriforme, cu lustru negru, cu decor geometric adanc incizat (meandre, cercuri concentrice, zigzaguri), vestigiile unei asezari romane din secolele II-IV, in care s-au gasit un tezaur monetar roman, caramizi cu stampila Cohors HI Delmatarum s.a., precum si urmele unor asezari feudale din secolele VII-X (au fost scoase la iveala fragmente de vase, monede, bordeie etc.);

-localitatea apare mentionata documentar, prima oara, ca sat, in 1717, cu numele Posneazi, apoi este consemnata cu toponimul Pesnack (pe o harta din 1723), iar in 1761, cu acela de Bosniak;

-anterior anului 1775, aici existau doua localitati (Bosniak - colonizata in 1718 cu locuitori veniti din Styria si Tirol -, si Baron - locuita de romani), care s-au unit dupa aceasta data sub numele de Moldova Noua;

-declarata oras la 17 februarie 1968, M.N. are in subordine administrativa 3 localitati componente: Macesii, Moldova Veche si Moldovita.

Monumente:

-biserica catolica (1780, cu unele transformari din 1791).

-oras in judetul Caras-Severin, situat in zona Dealurilor Oravitei, la 259-308 m altitudine, pe raul omonim, la 52 km sud-vest de municipiul Resita;

-populatie: 15001 locuitori (l iulie 2001): 7357 de sex masculin si 7644 feminin:

-suprafata: 4,87 km²; densitatea: 3125 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: nod feroviar si rutier;

Edificii culturale:

-Teatrul orasenesc (numit azi „Mihai Eminescu“), inaugurat in 1817 (cel mai vechi din tara). Activitatea teatrala din Oravita dateaza din 1763, cand aici a luat fiinta o trupa de actori amatori. Traditia a fost reluata in 1977 prin infiintarea unei noi trupe de teatru popular cu actori amatori;

-in 1777 ia fiinta o scoala romaneasca, iar in 1819 un Gimnaziu latin;

-Muzeul de istorie a teatrului si orasului Oravita (costume, recuzita, texte, fotografii etc.) organizat in cladirea celui mai vechi teatru din Romania;

-Muzeul farmaciei.

Istoric:

-orasul de azi a rezultat din contopirea a doua localitati (Oravita Montani si Oravita Romana), mentionate documentar intre 1690 si 1700, in Conscriptia lui Marsigli, care faceau parte din districtul Palanca;

-Oravita Montana apare consemnata drept centru minier pentru extractia si prelucrarea cuprului, cu doua topitorii de cupru construite in 1718 si 1777, iar Oravita Romana ca asezare cu caracter agricol;

- in 1720, Curtea Imperiala de la Viena a emis un decret prin care asigura cheltuielile necesare pentru construirea de locuinte pentru familiile din Tirol si Styria, care urmau sa fie colonizate la Oravita si imprejurimi pentru sustinerea si dezvoltarea mineritului;

-la inceputul secolului XIX, Oravita era recunoscuta ca centru urban, in perioada 1846-1854, intre Oravita si satul Iam (din comuna Berliste, judetul Caras-Severin), via Racasdia, a fost construita prima linie de cale ferata de pe teritoriul Romaniei (27 km lungime), iar intre 1860 si 1864 linia de cale ferata intre Oravita si Anina (33 km lungime), cu 15 tuneluri (dintre care cele mai lungi sunt: Polom 990 m, Garliste 660 m, Maniei 298 m, Sailer 230 m, Gohlob 112 m) si 30 de viaducte (Berliste 130 m. Maidan 115 m s.a.);

-in prezent, orasul Oravita are in subordine administrativa 2 localitati componente (Ciclova Montana si Marila) si 4 sate (Agadici, Bradisoru de Jos, Brosteni, Rachitova).

Monumente:

-biserica romano-catolica (1713);

-bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfantul Ilie“ (1755, pictata in 1867) si „Adormirea Maicii Domnului“ (1781-1784), construita in stil baroc, cu picturi murale executate in 1808 de Mihail si Arsenic Petrovici;

-Manastirea Calugara (de calugari) cu biserica avand hramul „Acoperamantul Maicii Domnului“, construita in anii 1860-1861 prin osardia monahului Alexie Nedici si sfintita la l octombrie 1861. Biserica a fost reparata in anii 1904, 1942, 1965, 1992;

-cladirea teatrului construita in 1817, dupa planurile arhitectului vienez Johann Neumann, renovata in 1893. cand i s-au facut si unele modificari;

-alte monumente de interes cultural si turistic sunt reprezentate de: cladirea Primariei (1880, cu unele modificari din 1911). azi gradinita; cladirea Tribunalului (1818), azi sediul Procuraturii si Politiei; casa Konkz (1840); biserica romano-catolica cu hramul „Sfanta Maria“ (1777) si biserica ortodoxa (1783, pictata in 1844, 1866 si 1937), in localitatea componenta Ciclova Montana; biserica ortodoxa cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ (1778, pictata in 1800 si restaurata in 1900), in satul Brosteni.