Basarabi

- oras in judetul Constanta, situat in Podisul Dobrogei de Sud, la 90 m altitudine, pe Canalul Dunare-Marea Neagra, la 20 km vest de municipiul Constanta;

-populatie: 11354 locuitori (1 iulie 2001): 5711 de sex masculin si 5643 feminin;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata (inaugurata la 1 octombrie 1860), nod rutier si port pe canalul Dunare-Marea Neagra;

Edificii culturale:

-muzeu al viticulturii;

Istoric:

-declarat oras la 18 aprilie 1989, avand in subordine administrativa un sat (Siminoc);

-in Dealul Tibisir din apropiere, intr-o cariera veche de creta s-a descoperit o asezare calugareasca rupestra (Complexul monastic Basarabi), datand din secolele IX-X d.Hr., constituita dintr-o biserica cu compartimentare specific ortodoxa (altar, naos, pronaos),o biserica cu plan de bazilica (trei nave pe stalpi), doua paraclise, sase cavouri si mai multe galerii de comunicatie sapate in creta. Incaperile, scobite in stanca de creta, sunt decorate cu motive simbolice sau figurative, stilizate schematic (doi balauri incolaciti, pomul vietii, porumbel, calaret, diverse animale si tipuri de cruci) si cu inscriptii cu litere grecesti, slave si runice. In aceste incaperi s-au mai gasit unelte din os, fier si piatra, vase din ceramica specifice civilizatiei balcano-dunarene din secolele IX-X si un grafit cu data anului 992;

Monumente:

-complexul monastic rupestru de la Basarabi, considerat un unicat al culturii stravechi romanesti, atesta influenta monahismului cappadocian;

-biserica „Nasterea Maicii Domnului“ construita (1903-1906) dupa planurile arhitectului D. Banescu, cu picturi de P.A. Serafim. Pana la 7 noiembrie 1975, localitatea s-a numit Murfatlar;

Turism:

-pe teritoriul comunei Basarabi se afla padurea Murfatlar (641 ha), alcatuita din stejar pufos (Quercus pubescens) si carpinita (Carpinus orientalis), si rezervatia floristica „Fantanita Murfatlar“ (19,7 ha), care adaposteste numeroase specii de plante rare (zambila-Hyacintus leucophaeus, usturoiul-Allium saxatile, lusca-Ornithogalum refractum, spinul de Murfatlar-Carduus murfatlarii, colilia-Stipa lessingiana murfatlarii, ruscuta-Adonis vernalis var. murfatlariensis, inul dobrogean-Linum pallasianum etc.), precum si cateva plante extrem de rare pentru alte regiuni ale tarii noastre, precum migdalul pitic (Prunus tenella), cimbrul (Satureja caerulea), bujorul de stepa (Paeonia tenuifolia) s.a. In aceasta padure traiesc numeroase broaste testoase.

Cernavoda

- oras in judetul Constanta, situat in vestul Podisului Carasu, pe dreapta Dunarii si pe stanga Canalului Dunare-Marea Neagra, la 65 km vest-nord-vest de municipiul Constanta;

-populatie: 20574 locuitori (l iulie 2001): 10303 de sex masculin si 10271 feminin;

-suprafata: 5,0 km²; densitatea: 4131 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: port fluvial, statie de cale ferata (inaugurata la 26 septembrie 1895) si nod rutier;

-in sud-estul orasului se afla ecluza de intrare si iesire in si din Canalul Dunare-Marea Neagra, cu satul de 310 x 25 m si cu porturi de asteptare in amonte si aval. Intre 9/2 octombrie 1890 si 14/26 septembrie 1895, inginerul roman Anghel Saligny a construit, intre Cernavoda si Fetesti, un complex de poduri feroviare peste Dunare, peste Balta Ialomitei si Bratul Borcea (inaugurat la 14/26 septembrie 1895) in lungime totala de 4037 m (din care podul peste Dunare masoara l662 m, iar cel peste bratul Borcea 920 m), fiind una dintre cele mai importante constructii de acest tip ale epocii;

-la 21 noiembrie 1987 a fost dat in folosinta noul ansamblu de poduri feroviare si rutiere de la Cernavoda si Fetesti. Amplasate paralel si in apropierea celor vechi, noile poduri feroviare sunt prevazute, fiecare, cu cate doua linii de cale ferata, iar cele rutiere, cu cate sase benzi de circulatie, reusind sa elimine marile ambuteiaje ale traficului ce se produceau in aceasta zona din cauza faptului ca vechile poduri dispuneau de un singur fir de circulatie.

Istoric:

-la sud de oras au fost descoperite mai multe asezari si necropole datand din Neolitic, de la inceputul Epocii fierului, din perioadele elenistica si romana. Pe Dealul Columbia a fost descoperit (1954-1958) un cimitir de inhumatie cu circa 400 de morminte in care s-au gasit schelete umane, topoare din piatra, ofrande, vase din ceramica si figurine feminine specifice Culturii Hamangia (mileniile IV-II i.Hr.), intre care si celebrul grup de figurine, din lut ars, „Ganditorul si perechea lui“ (ministatuete avand o inaltime de 13 cm), in dreptul insulei Hinog;

-pe terasa de pe dreapta Dunarii, s-a descoperit ceramica elenistica din secolele III-II i.Hr., fapt ce a condus la ipoteza ca asezarea elenistica, cunoscuta sub numele Axiopolis, ar fi fost intemeiata de Lysimachos (regele Traciei). Axiopolis s-a dezvoltat inca din perioada preromana, ca cetate geto-daca ce intretinea legaturi comerciale cu orasele grecesti de pe tarmul Pontului Euxin (Histria, Tomis, Callatis), iar apoi, in epoca romana, ca centru militar si mare oras, fiind mentionat in toate izvoarele literare care aminteau de cetatile de la Dunarea de Jos;

-in secolele IV-VII d.Hr. exista aici o asezare fortificata, de forma pentagonala, cu zid de incinta si doua porti, cu o fortareata triunghiulara, o bazilica in centrul cetatii, un edificiu cu coloane - probabil un templu. Peste aceasta asezare s-a suprapus, partial, o cetate feudala timpurie (secolele IX-X), putin cunoscuta, care avea in incinta o bisericuta, iar in afara zidurilor o alta biserica, funerara, cu un cavou anexat;

-in perioada stapanirii otomane (1417-1829), localitatea a fost numita Bogazehioi (in traducere: Satul de la varsare), iar in secolul XIX, capata numele slav de Cernavoda, ceea ce reprezinta traducerea numelui Carasu („apa neagra“), purtat de raul care se varsa in Dunare la sud de oras (Carasu in limba turca insemnand de fapt tot „apa neagra“).

Monumente:

-Geamie (sfarsitul secolul XVIII); ruinele cetatii Axiopolis si ale cetatii feudale;

-biserica avand hramul „Sfintii Imparati Constantin si Elena“ (1882-1895).

Constanta

- municipiu si oras-port marin, in extremitatea de sud-est a Romaniei, resedinta judetului cu acelasi nume, este situat pe tarmul de vest al Marii Negre, la 0-60 m altitudine;

-populatie: 348269 locuitori (l iulie 2001): 161429 de sex masculin si 174880 feminin;

-suprafata: 12964 km²; densitatea (fiind incluse si Palazu Mare si Mamaia): 5963 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: aeroport international, situat la 27 km nord-vest de oras, in comuna Mihail Kogalniceanu;

-nod feroviar (statia de cale ferata inaugurata la 4 octombrie 1860) si rutier;

-cel mai mare port maritim al Romaniei si al Marii Negre, cu un trafic de circa 80000 tone marfuri anual. In 1878, portul Constanta dispunea de 200 m diguri si 4 ha incinta portuara. La 16 octombrie 1896 a inceput constructia portului modern Constanta sub conducerea inginerului Anghel Saligny, iar la 27 septembrie 1909 a avut loc inaugurarea acestuia, in prezenta regelui Carol I. In aceasta perioada au fost realizate un dig de larg, de l377 m lungime, digul de Sud (l497 m), cu farul rosu, danele de incarcare, mii de metri de cheiuri, silozuri, calea ferata s.a. Suprafata platformei portuare era de 119 ha. In prezent, datorita lucrarilor de extindere in zona Constanta Sud-Agigea, suprafata platformei portuare este de 3222 ha (din care l518 ha acvatoriu), iar lungimea digurilor de adapostire insumeaza 18 km. Portul de astazi mai dispune de 224 dane operative, 65 km fronturi de acostare, 280 km drumuri, 324 km linii de cale ferata etc., la Constanta putand opera nave de maxim 250 000 tdw. Constanta este cel mai mare port maritim al tarii si din bazinul Marii Negre. Pe aici se realizeaza cea mai mare parte a exportului si importului Romaniei (circa 60%). Traficul inregistrat in portul Constanta, la sfarsitul anului 1995 a fost de 34,85 mil.t de marfuri, ceea ce il situeaza pe locul 8 in Europa si locul 13 in lume.;

Edificii culturale:

-Universitatea de stat „Ovidiu“cu patru facultati, 9515 studenti si 658 profesori (anul scolar 1996-1997); Universitatile particulare „Hyperion“ si „Andrei Saguna“; Institutul de marina „Mircea cel Batran“. Sistemul liceal numara 22 de astfel de edificii, unele cu o veche traditie precum Liceul Pedagogic (1893) si Liceul „Mircea cel Batran” (1896);

-cinci teatre (dramatic, de papusi, de opereta, de balet clasic si contemporan si de estrada); Filarmonica „Marea Neagra“;

-11 muzee: Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie (colectii de arheologie preistorica, greaca, romana, bizantina, medievala: unelte din silex, ceramica, arme, statui - intre care se remarca statuetele zeitei Fortuna, protectoarea vechiului Tomis, a Sarpelui fantastic sau „Glicon“ s.a. -, vase de sticla, bijuterii, monede din aur, argint, bronz etc.); Muzeul de Arta (pictura, sculptura si grafica romaneasca, semnate de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Corneliu Baba, Ion Tuculescu, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Corneliu Medrea, Vida Gheza, Marcel Chirnoaga s.a.);

-Edificiul Roman cu mozaic expune pavimentul cu mozaic al Agorei de secol IV din orasul antic Tomis, ancore, amfore, lingouri, marfuri de pe corabii, statuete, mozaic policrom etc. A fost descoperit in anul 1959 si dateaza din secolul IV e.n., cu o suprafata de peste 2000 m², dintre care astazi se pastreaza mai putin de 700 m²;

-Muzeul de Arta Populara (colectii de arta populara dobrogeana: port popular, tesaturi, ceramica, scoarte etc.);

-Muzeul Marii, cu o bogata colectie de fauna acvatica provenita din apele lumii;

-Muzeul Marinei (istoria marinei romanesti si a flotei comerciale, amfore grecesti, armament, documente etc.) aflat intr-o cladire din 1908;

-Muzeul de Istorie Militara (arme, uniforme, medalii, documente, fotografii);

-Muzeul de sculptura „Ion Jalea“ (108 lucrari - statui, busturi, desene, schite, reliefuri s.a., donate de Ion Jalea);

-Complexul Muzeal de Stiintele Naturii cuprinde: Aquarium (cu circa 300 specii), Planetarium (prezentarea de imagini a boltii ceresti), Observatorul Astronomic (unde cu ajutorul unui telescop cu oglinda rotitoare si o luneta se fac observatii asupra Soarelui si a Luni) si Delfinarium (o piscina de circa 1200 m³ in care evolueaza delfini dresati), Microdelta (reconstituire a Deltei Dunarii) etc. ;

-104 biblioteci, intre care se remarca Biblioteca judeteana Constanta, fondata in 1931, cu 529688 volume, in 1994, cinematografe etc;

-post local de radio-emisie si de TV (din 1990);

-manifestarile culturale cele mai importante sunt reprezentate de cele organizate in sezonul turistic dar si in afara lui: Pontica, Decada discursului romanesc, Tabara anuala de pictura (din 1973), Concursul national de muzica usoara romaneasca Mamaia, Festivalul cantecului si dansului popular, Targul de arta populara, Gala filmului de animatie etc;

Istoric:

-orasul de astazi este situat pe teritoriul anticei colonii grecesti Tomis, intemeiata de colonistii din Milet la sfarsitul secolului VII-inceputul secolului VI i.Hr. (sapaturile arheologice au scos la iveala amfore din perioada elenistica, opaite, vase din sticla, bijuterii, obiecte de toaleta, o trusa chirurgicala etc.);

-cea mai veche atestare documentara a orasului grecesc Tomis dateaza din secolul III i.Hr., cand a constituit obiectul unui conflict intre Byzantion (azi Istanbul) si Callatis (aliata cu Histria) pentru stapanirea localitatii Tomis;

-dupa anul 260 i.Hr., orasul capata dreptul sa bata moneda (emisiuni din bronz, cele mai multe avand pe avers capul lui Zeus in cununa de iedera, iar pe revers inscrisul TOMI); in timpul lui Mithridates VI Eupator, regele Pontului (l12-63 i.Hr.), au fost emisi si stateri din aur;

-dupa anii 72-71 i.Hr., in urma expeditiei lui Terentius Varro Lucullus (proconsulul Macedoniei), Tomis a intrat sub influenta romana timp de un deceniu (in iarna anului 62-61 i.Hr. romanii au fost alungati), dupa care a fost luat in stapanire de getii condusi de Burebista;

-in anul 29-28 i.Hr., Dobrogea, inclusiv orasele pontice Histria, Tomis, Callatis, au fost readuse sub stapanirea directa romana, (in fruntea lor fiind numiti proconsuli) pana in anul 46 d.Hr. In aceasta perioada, din porunca imparatului Augustus, a fost exilat la Tomis (intre anii 9 si 17 d.Hr.) si a murit aici marele poet latin Ovidiu (Publius Ovidius Naso, 43 i.Hr.-17 d.Hr.);

-in secolele I-III, pe cand era resedinta guvernatorului roman a provinciei Moesia Inferioara, orasul Tomis a cunoscut o dezvoltare economica si politica infloritoare, devenind cel mai mare port de pe tarmul Pontului Euxin (Marea Neagra) si sediul Federatiei cetatilor grecesti pontice;

-din perioada stapanirii romane (secolele II-III) au fost scoase la iveala coloane cu efigii (Dioscurii si Hercule) pe console, statui si reliefuri de cult, cu imaginile mai multor divinitati (Fortuna cu Pontus, Asclepios, Sarpele Glicon, Isis, Cavalerul trac, Dyonissos, Mercur, Iunona etc.), monede, ceramica, bijuterii etc;

-orasul Tomis devine capitala provinciei romane Scynthia, iar orasul este intarit cu fortificatii de catre imparatul Justinian (527-565 i.e.n), si vor face fata ulterioarelor invazii ale populatiilor migratoare din secolele VI-VII. Un astfel de asalt are loc in anul 269 d.Hr., in timpul puternicei invazii a gotilor, veniti pe mare, orasul Tomis a rezistat datorita zidurilor groase de aparare care erau facute de romani. Din ansamblul incintei fortificate facea parte si portul Tomis, cu mai multe complexe arhitecturale intre care se remarca un emporiu (edificiu amenajat pentru operatii si tranzactii comerciale) cu doua niveluri (unul inferior, destinat depozitelor de marfuri si altul superior cu o mare sala acoperita, pentru tranzactii comerciale). Aici a fost descoperit un splendid pavaj de mozaic policrom, cu aspectul unui covor oriental, cu motive geometrice (cercuri, patrate, dreptunghiuri) si elemente vegetale (vita de vie) in culorile rosu, bej, caramiziu, verde inchis, alb, pastrat nealterat, de dimensiuni mari (2000 m: 100 x 20 m); in interiorul cetatii au mai fost identificate mai multe bazilici din secolele IV-V d.Hr. si unele inscriptii grecesti si latine din secolele V-VI;

-in secolul IV d.Hr. localitatea a luat numele de Constantin (dupa numele imparatului Constantin cel Mare, care a construit aici, printre altele, cartierul Constantiniana), nume adoptat si de turcii otomani, in vremea stapanirii lor asupra Dobrogei, sub forma de Kustenge;

-in perioada 680-971 orasul a facut fata tot mai greu atacurilor repetate ale slavilor, bulgarilor si avarilor. Din secolul X, intra din nou in stapanirea Bizantului, fiind mentionat pe hartile de navigatie maritima bizantine si genoveze. La sfarsitul secolului XIII, genovezii au intemeiat aici o colonie, au construit o schela noua si un far (1300), care exista si azi, si au atribuit localitatii numele de Constanza. Ulterior, localitatea a aparut consemnata cu numele Constantia pe mapamondul lui Fra Mauro (1457), Constantza pe portelanul spaniol al lui Domingo Torni in Geographia lui Mercator (mijlocul secolul XVI) si Constanta in secolul XII;

-in timpul domniei lui Mircea cel Batran (1386-1418), Constanta impreuna cu intreaga Dobroge s-a aflat sub autoritatea voievodului, iar in 1417 Dobrogea a fost cucerita de turci, care au mentinut-o sub stapanirea lor timp de peste 400 de ani, pana la Rzboiul de Independenta din 1877;

-desi in Evul Mediu localitatea nu a mai avut o importanta deosebita, prin portul sau se exportau, totusi, majoritatea produselor romanesti destinate orasului Istanbul. Dupa o perioada de declin, Constanta a cunoscut o dezvoltare deosebita dupa Razboiul de Independenta (1877-1878), cand a devenit principala „poarta“ maritima a Romaniei;

-declarat municipiu la 17 februarie 1968, Constanta are in subordine administrativa 2 localitati componente: Mamaia si Palazu Mare.

Monumente:

-ruinele Cetatii Tomis;

-Edificiul (emporiu) roman cu mozaic (secolul IV d.Hr.), in cadrul caruia este conservat, nealterat, un mozaic de 2000 m², compus din elemente florale si motive geometrice in culorile rosu, bej, maron, verde inchis si alb; cu o splendida fantana cu apa potabila (28 m adancime) din epoca romana. Mozaicul are o suprafata de peste 2000 m², dintre care astazi se pastreaza mai putin de 700 m^2, complexul facand legatura intre nivelul orasului si cel al portului antic. Mozaicul conservat intr-o stare excelenta, reprezinta pardoseala primei terase, probabil a unei uriase sali sub care se aflau celelalte doua, probabil reprezentand magaziile portului;

-Marea moschee, zidita in 1910-1912, in stil maur, dupa proiectul savantului Gogu Constantinescu, fiind o copie fidela a moscheii Konia din Anatolia (Turcia), cu un minaret de 50 m inaltime;

-geamia „Hunchiar“ (1867-1868), in stil maur, cu un minaret de 24 m inaltime. A fost construita de sultanul Abdul Aziz, ale carui lucrari au fost terminate in anul 1868;

-biserica greaca, cu hramul „Schimbarea la Fata“, construita in 1865-1867 dupa planurile lui I. Teoharidi;

-catedrala ortodoxa cu hramul „Sfintii Apostoli Petru si Pavel“, construita in 1883-1895 dupa planurile lui Ion Mincu (in stil greco-roman, dar intr-o maniera traditional romaneasca), cu picturi murale interioare de D. Mirea. Distrusa partial de bombardamente in 1941, biserica a suferit reparatii capitale in 1946-1951 si a fost repictata, in stil bizantin, in 1959-1965 de Gheorghe Popescu si Niculina Dona-Delavrancea. Aici se afla moastele Sfantului Pantelimon, aduse din Grecia in 1931;

-catedrala romano-catolica (1885);

-biserica armeneasca, ctitorie din 1880 a lui N.Torosian;

-biserica bulgara (1890);

-biserica romano-catolica construita in 1937-1938 dupa planurile arhitectului Romano de Simon;

-bisericile ortodoxe cu hramurile „Sfantul Gheorghe“ (1905-1911, cu picturi murale realizate de pictorul Nicolae Tonitza si terminata in 1934) si „Sfintii imparati Constantin si Elena“, ridicata in anii 1934-1937 dupa planurile arhitectului C.Ionescu-Berechet. Biserica a fost ridicata in stil bvrancovenesc;

-Cazinoul - emblema turistica si simbolul orasului Constanta - construit in 1907-1910 dupa planurile arhitectului Daniel Renard si restaurat in anii '80; cladirea fostei Primarii (1896), azi sediul Muzeului de Arta Populara; cladirea fostei Prefecturi, construita in 1908-1912 dupa planurile arhitectului E. Lescovar, azi sediul Casei Armatei; cladirea Tribunalului, ridicata in 1908-1912 dupa planurile arhitectului E. Lescovar; cladirile Scolii de Marina (1908-1909), azi Muzeul Marinei, Bursei (1900-1905), Bibliotecii judetene (1924-1931), Garii maritime (1930-1935) s.a.;

-Hotelul „Carol I“ construit in 1882 dupa planurile arhitectului Alexandru Orascu; Farul genovez (8 m inaltime), datand din anul 1300; Farul vechi (1860-1861);

-„Farul genovez” construit intre 1858-1860 de compania engleza Danube and Black Sea Railway care executase si calea ferata Constanta-Cernavoda, a functionat pana in 1913. Lucrarile au fost executate de Alekson Aslan;

-„Termele romane”, baile publice ale Tomisului construite in aceeasi perioada cu Edificiul roman cu mozaic, din care se identifica o mare sala de circa 3000 m³, pardosita cu marmura;

-Bazilicile antice – descoperite in numar de cinci, datand din secolele V-VI e.n., amintesc ca Tomisul era sediul unei episcopii;

-Zidul de incinta al vechii cetati, in lungul Bulevardului Republicii si in Parcul Arheologic, reprezinta zidul de aparare al Tomisului , desfasurat in partea de nord/nord-vest si sud/sud-est al orasului. In prezent, se vede pe o lungime de 600 m, executat din piatra si mortar, gros de 3 m si prevazut cu turnuri, bastioane si porti;

-statuia poetului latin Publius Ovidius Naso, avand o inaltime de 2,60 m, asezata pe un soclu inalt de 2,68 m, dezvelita in 1884, este opera sculptorului italian Ettore Ferrari (1849-1930) - cel care a realizat faimoase statui in toate marile orase ale lume, precum statuile lui Garibaldi (la Rovigo), ale lui Giuseppe Mazzini si Giordano Bruno (la Roma), Abraham Lincoln (la Washington) si Ion Heliade Radulescu (amplasata in Piata Universitatii din Bucuresti); busturile poetului Mihai Eminescu (opera in bronz, din 1930, creatie a lui Oscar Han) amplasat pe faleza, a istoricului Vasile Parvan (opera din 1957 a lui Ion Irimescu) si naturalistului Grigore Antipa (opera din 1958 a Militei Petrascu); statuia lui Anghel Saligny (creata in 1957 de catre Oscar Han), amplasata pe faleza, in fata portului; basorelieful de pe peretele Muzeului Arheologic din parcul central, realizat in 1964 de catre Ion Jalea; statuia „Arcusul“ (opera din 1961 a lui Ion Jalea), amplasata pe faleza; statuia „Aruncatorul cu discul“ (opera din 1958 a lui Boris Caragea), amplasata, de asemeni, pe faleza; grupul statuar „Faun si Nimfa“, autor Constantin Baraschi (1963); grupul statuar realizat in 1959 de catre Corneliu Medrea si amplasat pe faleza („Pescarii”). Alte monumente mai sunt: „Monumentul Victoriei” opera aceluiasi Boris Caragea (1968), „Fantana Cinetica”, autor Constantin Lucaci;

-orasul are si parcuri frumoase precum: Parcul teatrului, Parcul garii, Parcul copiilor, Parcul Tomis-Mircea cel Batran, Parcul Tabacariei.

Turism:

-orasul Constanta reprezinta un important centru turistic si statiune balneoclimaterica estivala, cu climat maritim, excitant-solicitant, cu veri calduroase (media termica a lunii iulie > 22°C) si ierni blande (in ianuarie temperatura medie de 0-1°C). In lunile de vara, cerul este mai mult senin, soarele stralucind, in medie, 10-12 ore pe zi. Factorii naturali de cura sunt apa Marii Negre, clorurata, sulfatata, sodica, magneziana (mineralizare 15,5%o) si climatul maritim, bogat in aerosoli salini si radiatii solare. Dispune de o plaja intinsa, cu nisip fin, amenajata pentru cure de helioterapie si talasoterapie. Statiunea este indicata, deopotriva, pentru odihna in perioada vacantelor de vara, cat si pentru tratarea unor boli ca: hipotiroidism, limfatism, anemii secundare, rahitism, decalcifieri, unele dermatoze, afectiuni reumatismale s.a.

Sub administrarea sa se afla si statiunea balneoclimaterica Mamaia.

-din orasul Constanta se pot face excursii pe litoralul Marii Negre in staiunile Eforie, Venus, Techirghiol, Costinesti, Mangalia, Saturn, Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp, 2 Mai, Navodari;

-cazarea turistilor in Constanta se realizeaza la cele 10 hoteluri: Palas, Continental, Tineretului etc, dar si la casute: Cismea, Peninsula, iar in Mamaia- la cele 74 de hoteluri, 26 vile turistice, 5 campinguri si un han.

Eforie

- oras in extremitatea de sud-est a Romaniei, in judetul Constanta, situat pe fasia laterala dintre lacul Techirghiol si Marea Neagra, la 6-20 m altitudine, la 14-19 km sud de municipiul Constanta;

-populatie: 9330 locuitori (l iulie 2001): 4382 de sex masculin si 4948 feminin;

-suprafata: 5,6 km²; densitatea: l 670 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata, nod rutier;

Turism:

-renumit centru balneoclimateric side odihna, format din doua localitati componente care sunt si statiuni balneoclimaterice: Eforie Nord, cu functionare permanenta, mai intensa in perioada estivala, la 14 km sud de Constanta, si Eforie Sud, cu functionare estivala, la 19 km sud de Constanta. Ambele statiuni balneoclimaterice sunt de interes general si au un climat de litoral maritim, cu veri calduroase (temperatura medie a lunii iulie 22°C) si ierni blande, cu zapada putina (in ianuarie temperatura medie 0°C). Precipitatiile prezinta valori reduse (circa 400 mm/anual). Vara, nebulozitatea este scazuta, iar durata de stralucire asoarelui este de 10-12 ore pe zi. Factorii naturali de cura sunt climatul maritim, excitant-solicitant, apa Marii Negre clorurata, sulfatata, sodica, magneziana (mineralizare 15 g/1), apa sarata a lacului Techirghiol (mineralizare 70-80 g/1), namolul sapropelic de pe fundul lacului si aerosolii salini. Pe tarmul Marii Negre exista plaje cu nisip fin, amenajate pentru helioterapie si talasoterapie, iar pe malul estic al lacului Techirghiol exista baze de tratament in aer liber, unde se pot face ungeri cu namol de pe fundul lacului, urmate de bai in lac. Statiunile sunt indicate atat pentru persoanele sanatoase, care pot folosi curele aerohelioterme in timpul vacantelor de vara, cat si pentru persoanele suferinde care doresc sa se trateze de afectiuni reumatismale, de neurologii periferice, de unele boli dermatologice, respiratorii, ginecologice, rahitism, decalcifieri, anemii secundare etc. In statiunea Eforie Nord exista doua baze de tratament (una legata de complexul hotelier „Meduza“, „Delfinul“, „Steaua de Mare“ si alta de clinica „Grand“) cu functionare permanenta (inclusiv in anotimpul rece al anului) care poseda instalatii pentru bai calde cu apa provenita din lacul Techirghiol, instalatii pentru impachetari calde cu namol, instalatii pentru aerosoli, pentru tratamente ginecologice etc., iar in Eforie Sud se afla un sanatoriu pentru copii, cu profil reumatologic (cu functionare permanenta) si altul cu profil de debilitate si rahitism (numai pe timpul verii). Numeroase hoteluri („Belona“. construit in 1930-1934 dupa planurile arhitectului G.M.Cantacuzino si renovat in anii 1993-1995, „Europa“, „Meduza“, „Delfinul“, „Steaua de Mare“, „Flamingo“, „Riviera“ s.a.), restaurante, cinematografe, cofetarii, baruri de zi si de noapte, bowling-uri, terenuri de sport, de minigolf, campinguri etc;

-statiunea Eforie si-a inceput activitatea in 1894, cand Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti a construit aici un sanatoriu pentru tratarea bolnavilor de reumatism. Acest stabiliment a constituit nucleul statiunii Eforie care, pana in 1933, a apartinut orasului Techirghiol. In acelasi an (1933), statiunea Eforie a obtinut statutul de oras;

-in statiunea Eforie Sud, primele amenajari (primul hotel, stabilimente pentru bai s.a.) au fost efectuate in 1899-1900. iar in 1945 a fost declarata oras.

Harsova

- oras in judetul Constanta, in partea de vest a podisului cu acelasi nume, in lunca si pe terasa de pe dreapta Dunarii, la 85 km nord-vest de Constanta;

-populatia: 11338 locuitori (l iulie 2001): 5576 de sex masculin si 5762 feminin;

-suprafata: 3,9 km²; densitatea: 2859 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: port fluvial, nod rutier in zona podului de peste Dunare de la Giurgeni-Vadu Oii;

-podul rutier (l464,4 m lungime si 13,8 m latime), cu patru benzi de circulatie, a fost dat in folosinta la 22 decembrie 1970;

-orasul Harsova prezinta izvoare cu ape termale avand calitati terapeutice asemanatoare celor de la Baile Herculane si o baza de tratament cu 250 de locuri;

-in arealul orasului se afla rezervatia naturala a Canalelor Harsovei (2,3 ha).

Istoric:

-in partea de sud-est a orasului au fost descoperite vestigiile unei asezari neolitice, cu mai multe niveluri de locuire, apartinand culturilor Hamangia, Boian si Gumelnita;

-pe locul unei asezari geto-dacice, romanii au construit, in anul 103 d.Hr., un castru (Carsium), aflat la cel mai bun vad de pe limes-ul Dunarii de Jos, alaturi de care s-a dezvoltat si o asezare civila, care se pare ca a fiintat pana la sfarsitul secolului VI d.Hr. Distrusa de invazia hunilor, in anul 434, asezarea apare mentionata mai tarziu printre cetatile refacute de Iustinian. Din perioada romana au fost identificate numeroase resturi arhitecturale (coloane, capitele, arhitrave, cornise tipic romane), o inscriptie in care se mentioneaza reconstruirea fortificatiei in vremea imparatilor Constantin si Liciniu, o masca dinbronz din secolul III d.Hr. s.a:

-in secolele X-XI a existat o puternica cetate bizantina, de plan patrulater neregulat, cu turnuri patrate la colturi, amplificata de genovezi in secolul XIII. La sfarsitul secolului XIV si inceputul secolul XV, cetatea s-a aflat in stapanirea voievodului Mircea cel Batran. Cucerita apoi de turci (1417), cetatea a fost recastigata de oastea lui Mihai Viteazul la l ianuarie 1595 si de cea a lui Radu Serban in 1603;

-puternica cetate (ziduri din piatra, groase de 3,5 m si inalte de 7 m) a fost demolata in 1829, dupa Pacea de la Adrianopol;

- Harsova are in subordine administrativa localitatea componenta Vadu Oii.

Monumente:

-ruinele cetatii Harsova; biserica avand hramul „Sfintii imparati  Constantin  si Elena“ (1903); Geamie (1812).

Mangalia

- municipiu in extremitatea de sud-est a Romaniei (judetul Constanta), situat pe litoralul Marii Negre, la 20-25 m altitudine, la 44 km sud de municipiul Constanta;

-populatie: 44311 locuitori (l iulie 2001): 21676 de sex masculin si 22635 feminin;

-suprafata: 18,7 km²; densitatea: 2359 locuitori./km²;

-cai de comunicatie: orasul Mangalia indeplineste mai multe functii la capitolul transporturi si anume: statie finala de cale ferata, nod rutier, port maritim, far maritim; santier naval;

Edificii culturale:

-Muzeul de arheologie „Callatis“ (vase, amfore, mozaicul unei incaperi din epoca elenistica, recipiente din sticla, fragmente de apeducte, statuete de Tanagra, basoreliefuri, papirusuri etc.);

Turism:

-importanta statiune balneoclimaterica de interes general, cu functionare permanenta, cu climat maritim moderat, cu veri calduroase (temperatura medie in iulie 22°C) si ierni blande (in ianuarie media de temperatura este de 0,2°C - al doilea loc din tara, dupa Baile Herculane, cu temperaturi medii pozitive in timpul iernii). Vara, nebulozitatea este redusa, iar durata de stralucire a Soarelui este de 10-12 ore pe zi. Precipitatiile prezinta valori reduse (circa 400 mm/an). Factorii naturali de cura sunt apa Marii Negre, clorurata, sulfatata, sodica, magneziana, apele minerale sulfuroase, clorurate, bicarbonatate, sodice, calcice, mezotermale (21-28°C), provenite din izvoare aflate in partea de nord a orasului, namolul de turba, sulfuros, bogat in substante minerale, extras din turbaria aflata la nord de oras, si climatul maritim bogat in aerosoli salini. Statiunea dispune de o plaja intinsa, cu nisip fin, precum si de faleze inalte cu microclimat specific;

-statiunea este indicata pentru tratarea afectiunilor reumatismale, neurologice periferice si ale sistemului nervos central (paralizii si pareze posttraumatice ale membrelor, polineuropatii dupa faza acuta, sechele dupa poliomielita),ginecologice (insuficienta ovariana, cervicite cronice, metroanexite cronice), dermatologice, respiratorii (astm alergic, traheobronsite, bronsite cronice), cardiovasculare (varice in stadiu incipient, sechele dupa flebita), endocrine (hipotiroidie benigna, hipoovarie puberala, sterilitate ovariana), otorinolaringologice (rinofaringite cronice, laringite cronice, alergie nazosinuzala) etc. Statiunea dispune de doua baze moderne de tratament - una in cadrul hotelului de cura „Mangalia“ (cu peste 500 de locuri in camere cu doua paturi), dotat cu baza proprie de tratament (bazine pentru kinetoterapie cu apa sulfuroasa, sectii de electroterapie, hidroterapie, pneumoterapie, sali de gimnastica medicala si de masaje, cabinete de geriatrie, de acupunctura, laboratoare de analize si explorari functionale, piscine cu apa de mare incalzita etc.) si alta in cadrul sanatoriului balnear pentru recuperare medicala, cu numeroase sectii medicale, cu o capacitate de tratament de circa 500 de persoane pe zi;

-la nord de oras, pe o distanta de 8 km, se afla statiunile balneoclimaterice estivale Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun si Olimp, care apartin administrativ de Mangalia si de care sunt legate prin linii de autobuze si minicare.

Istoric:

-pe teritoriul orasului a fost descoperita o necropola de inhumatie, datand din Neolitic (Cultura Hamangia), in care s-au gasit vase din ceramica tipica acestei culturi (cesti bitronconice, pahare cilindrice, vase piriforme, decorate cu crestaturi pe muchii si impunsaturi, grupate pe registre de motive triunghiulare sau rombice), bratari din cochilii sau din marmura s.a.

-la sfarsitul secolului VI i.Hr., colonistii dorieni din Heraclea Pontica (azi Eregli, Turcia), au intemeiat aici Colonia Callatis („cea cu ziduri puternice“), suprapusa peste o asezare indigena mai veche, mentionata cu numele Cerbntis sau Acervetis;

-in diverse documente din Antichitate se mentioneaza ca orasul Callatis a facut parte din Liga atica (secolul V i.Hr.), ca a rezistat, un timp, cu succes, asediului satrapului (devenit regele Traciei) Lisimah (sfarsitul secolului IV i.Hr.), ca a purtat, in alianta cu Histria, un razboi (262 i.Hr.) impotriva Bizantului, pentru controlul portului cetatii Tomis si ca a facut parte din coalitia antiromana a lui Mithridates VI Eupator, regele Pontului;

-la inceputul secolului II d.Hr. este atestat portul orasului Callatis, iar in a doua jumatate a aceluiasi secol s-au construit incinta cetatii, templul lui Dionysos, templul Concordiei, o scoala si un amfiteatru;

-in secolele VII-X a continuat sa se dezvolte, pastrand legaturi directe pe mare cu Istanbulul;

-incepand din secolul XI, orasul este cunoscut sub numele greco-bizantin Pangalia, Panguale sau Pancalia („cea mai frumoasa“), mentionata documentar, ca atare, in secolul XII pe o harta din Pisa. O data cu intrarea lui sub stapanire turceasca (secolul XIV), orasul capata denumirea de Mangalia, fiind mentionat documentar cu acest nume, prima oara, in 1593, fiind declarat municipiu la 18 ianuarie 1995.

Monumente:

-ruinele orasului antic Callatis;

-mormantul scitic, descoperit in 1959, in care s-au gasit fragmente dintr-un papirus scris in limba greaca, primul document de acest fel din Romania;

-geamia turceasca „Esmahan Sultan“ (1590);

-biserica ortodoxa cu hramul „Sfantul Gheorghe“ (1914-1929).

Navodari

- oras in judetul Constanta, situat pe tarmul Marii Negre, la 6-8 m altitudine, pe canalul Poarta Alba-Navodari-Midia (derivatie a canalului Dunare-Marea Neagra), la 24 km nord de municipiul Constanta;

-populatie: 36025 locuitori (l iulie 2001): 18059 de sex masculin si 17966 feminin;

-suprafata: 4,5 km²; densitatea: 7691 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata, nod rutier si port fluvio-maritim;

 Istoric:

-localitatea apare mentionata documentar, prima oara, in 1412, cu numele Caracoium (nume derivat din cuvintele turcesti Kara Koyun, care inseamna Oaia Neagra), denumire care a devenit ulterior Carachioi (de la cuvintele turcesti Kara Koy = Satul Negru);

-dupa Razboiul de Independenta din 1877, in satul Carachioi s-au stabilit mai multe familii venite din judetul Arges si Olt;

-in 1927, denumirea satului este schimbata cu aceea de Navodari; la 15 august 1932 localitatea Navodari este trecuta in categoria comunelor, iar la 17 februarie 1968 a fost declarata oras, avand in subordine administrativa localitatea componenta Mamaia-Sat;

Turism:

-orasul Navodari are si statut de statiune balneoclimaterica estivala, dispunand de climat maritim, cu veri calduroase (in iulie temperatura medii peste 22°C) si ierni blande (in ianuarie temperatura medii in jur de -0,5°C) si precipitatii slabe (sub 400 mm anual). Vara, durata de stralucire a Soarelui este de 10-12 ore pe zi. Factorii naturali de cura sunt climatul maritim, bogat in aerosoli salini si apa Marii Negre clorurata, sulfatata, sodica, magneziana. Intinsa plaja cu nisip fin, amenajata pentru helio- si talasoterapie. Statiunea este destinata in special copiilor; aici, anual, in sezonul estival, sunt organizate tabere internationale cu o capacitate totala de peste 5000 de copii pe serie de 12 zile. Statiunea este indicata atat pentru odihna si recreere in vacantele de vara, cat si pentru tratarea unor tulburari de crestere la copii, a unor afectiuni otorinolaringologice, a anemiilor secundare, a starilor de debilitate, de decalcifieri, de rahitism, a unor dermatoze si afectiuni reumatismale etc.

Negru-Voda

- oras in judetul Constanta, situat in zona podisului cu acelasi nume, la 160 m altitudine, la 60 km sud-vest de municipiul Constanta, la granita cu Bulgaria;

-populatie: 5560 locuitori (l iulie 2001): 2798 de sex masculin si 2762 feminin;

-suprafata: 3,1 km²; densitatea: l817 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata si nod rutier. Situat la granita cu Bulgaria, orasul Negru-Voda reprezinta si punct de vama (rutier si feroviar);

 Istoric:

-localitatea a fost intemeiata in 1715, in timpul dominatiei otomane asupra Dobrogei, cu denumirea Cara Omer (Omer cel Negru -comandant de osti);

-pana in 1864, populatia localitatii era formata in majoritate din turci si tatari, dupa care au inceput sa se stabilesca aici numeroase familii de romani;

-in 1926, numele asezarii a fost schimbat din Cara Omer in Negru-Voda, iar la 18 aprilie 1989 a fost declarata oras, avand in subordine administrativa localitatea componenta Granicerusi si satele Darabani si Valcelele;

Turism:

-in apropierea orasului se afla Padurea Negru Voda (50 ha), declarata rezervatie cinegetica.

Ovidiu

- oras in judetul Constanta, situat in partea de est a Podisului Carasu, pe malul de nord-vest al lacului Siutghiol, la 11 km nord-vest de municipiul Constanta;

-populatie: 13677 locuitori (l iulie 2001): 6771 de sex masculin si 6906 feminin;

-suprafata: 6,8 km²; densitatea: l967 locuitori/km²;

-cai de comunicatie: statie de cale ferata si nod rutier;

 Istoric:

-localitatea dateaza din timpul stapanirii romane (secolul II) cand aici exista un punct fortificat pe calea de comunicatie dintre cetatile Tomis si Histria;

-mentionat documentar ca asezare rurala in 1650 cu numele Seliste, iar mai tarziu cu denumirile de Canara si apoi Ovidiu (dupa numele marelui poet latin Publius Ovidius Naso);

-declarat oras la 18 aprilie 1989, Ovidiu are in subordine administrativa localitatea componenta Poiana. Pana in 1990, in componenta orasului Ovidiu s-a aflat si satul Lumina care, dupa aceasta data, a devenit comuna de sine statatoare.

Techirghiol

- oras in judetul Constanta, situat pe tarmul de nord-vest al lacului omonim, la 15-20 m altitudine, la 17 km sud de municipiul Constanta, in apropiere (3 km) de apele Marii Negre;

-populatie: 7121 locuitori (l iulie 2001): 3402 de sex masculin si 3719 feminin ;

-suprafata: 3.68 km²; densitatea:2015 locuitori/km²;

Turism:

Orasul Techirghiol are statut de statiune balneoclimaterica de interes general, cu functionare permanenta, cu climat maritim, cu veri calduroase (in iulie temperatura medii peste 23°C) si zile senine (in medie 25 de zile insorite pe luna, cu o durata de stralucire a Soarelui de 10-12 ore pe zi in timpul verii) si ierni blande, cu zapada putina (in ianuarie temperatura medii in jur de -0,5°C). Temperatura medie anuala este de 11,2°C, iar precipitatiile insumeaza circa 400 mm anual. Briza marina este mai putin evidenta aici. In schimb se simte intens briza de lac. Apa sarata a lacului si namolul sapropelic extras de pe fundul lacului, cu efecte terapeutice de exceptie, fac din aceasta statiune un loc renumit pentru tratarea afectiunilor reumatismale degenerative (spondiloze cervicale, lombare si dorsale, coxartroze, artroze ale mainilor si picioarelor, lumbago cronic), inflamatorii (stari alergice articulare dupa reumatism articular acut sau infectii de focar, spondilita anchilozanta, poliartrita reumatoida) si articulare (tendinoze, tendomioze, periartrite scapulohumerale, fibriloze), precum si a celor posttraumatice (stari dupa operatii pe muschi, tendoane, articulatii si oase, vindecate, stari dupa entorse, luxatii si fracturi, stari recente dupa hernie de disc, operata), neurologice periferice si centrale (paralizii si pareze posttraumatice ale membrelor, polineuropatii dupa faza acuta, sechele dupa poliomielita, parapareze si hemipareze sechelare tardive), ginecologice (insuficienta ovariana, cervicite cronice, metroanexite cronice, sterilitate secundara, sechele dupa T.B.C. genital la 2-3 ani dupa stabilizare), dermatologice (dermatoze scuamoase, ichtioze incipiente, cheratodermatii, eczeme cronice, urticarii), respiratorii (traheobronsite, bronsite cronice), cardiovasculare (boala Raynaud, varice in stadiu incipient, sechele de flebita, ulcer varicos s.a.), endocrine (hipotiroidie benigna si mixedem, hipoovarie prepuberala) etc;

-statiunea dispune de mai multe baze de tratament, un sanatoriu balnear pentru adulti si unul pentru copiii cu deficiente motorii (toate cu functionare permanenta), un sanatoriu sezonier pentru tratarea copiilor suferinzi de reumatism si rahitism si o baza de tratament in aer liber pe timpul verii, cu amenajari pentru aerohelioterapie, ungeri cu namol si bai in apa lacului. Posibilitatile de tratament constau in bai calde in cada sau vane cu apa sarata concentrata provenita din lac, impachetari calde cu namol sapropelic, electroterapie, hidroterapie etc.

Istoric:

-cele mai vechi urme de locuire descoperite (in 1959) in arealul orasului dateaza de la inceputul primei Epoci a fierului (Hallstatt), fiind reprezentate prin numeroase obiecte din bronz (seceri, centuri, fragmente de coif si de sabie s.a.). De-a lungul timpului, pe vatra actualei localitati s-au succedat patru asezari: greaca, romana, tatara si turco-romana. Un document turcesc atesta existenta localitatii Techirghiol cu peste 400 de ani in urma, ca un puternic centru rural in care se afla o institutie judecatoreasca (Kadiat), care, de altfel, a functionat pana in anul 1930;

-comnuna Techirghiol se impune ca statiune balneoclimaterica dupa anul 1893, avand o dezvoltare constanta in acest sens dupa 1912, fiind declarata ca atare la 29 decembrie 1929, iar in anul urmator (1930) a fost trecuta in categoria oraselor,

-in prezent, orasul Techirghiol are in subordine administrativa localitatile componente Sanatoriul Agigea si Statiunea Zoologica Marina.

Monumente:

-schitul „Sfanta Maria“ (de maici), cu biserica din lemn avand hramul „Adormirea Maicii Domnului“, construita in jurul anului 1750 de mesteri mureseni. Biserica a fost adusa (in 1920) din satul Maioresti (comuna Hodac, judetul Mures) la stana regala „Sfanta Ana“ din Muntii Bucegi, iar de aici mutata la Techirghiol (1951) din initiativa Prea Fericitului Parinte lustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane (1948-1977). Biserica pastreaza pe peretii interiori picturi naive executate in tempera; monumentul eroilor (turnat in bronz).